“Poti sa faci lucruri mari, sa scrii carti de Nobel, dar sa nu uiti niciodata ca exista o Mana care iti conduce pasii. Din cand in cand, trebuie sa te opresti din mers, scris, si sa folosesti ascutitoarea. Aceasta presupune un pic de suferinta, dar pana la urma devii mai ascutit. Deci, sa stii sa suporti unele dureri, pentru ca ele te vor face mai bun. Poti folosi radiera pentru a sterge ce ai gresit. Trebuie sa intelegi ca a corecta un lucru nu inseamna ceva rau. Esential este faptul sa te mentii pe drumul cel bun. Mai putin conteaza lemnul din care esti confectionat sau forma ta exterioara. Importanta este mina de grafit din interior. De aceea ingrijestete de ceea ce se intampla in interiorul tau. Creionul(omul) lasa intodeauna o urma. Sa stii ca tot ce faci in viata va lasa urme, astfel trebuie sa fii constient de fiecare fapta a ta…” Citind acest textulet, adaptat dupa Paulo Cuelho, si manat de haosul pe care la produs Ministrul Educatiei,Cercetarii,Tineretului si Sportului Daniel Petru Funeriu cu noile modificari de lege din invatamantul romanesc, mi-am propus sa asociez copii tuturor romanilor care se pregatesc pentru viata in institutiile din tara, cu creionul din povestioara de mai sus. Cred ca mi-ar iesi acest lucru, pana cand nu m-a invadeaza intrebari de tipul: “Cati viitori candidati romani la premiul Nobel vedeti prin randurile actualei generatii de elevi?” sau “mai este capabil ministerul educatiei sa asigure conditiile necesare pentru a face generatia de maine mai ascutita, mai buna, corecta, constienta, bine pregatita, indreptata pe calea cea dreapta si educata in asa fel incat sa poata lasa urme adanci ale dezvoltarii si evoluarii societatii romanesti?” Mi-e teama ca daca am trage o privire peste situatia din scoli si universtati, peste atitudinea profesorilor si a elevilor si mai ales a celor de la conducere, am constata ca tara este aproape lipsita de activitatea social organizatorica de instruire si de educare progresiva a tinerii generatii care poarta numele de invatamant.
Este clar pentru oricine, Romania are probleme grave si destul de ingrijoratoare in sistemul de invatamant. Si daca in scoli haosul e provocat cand de profesorii care-si cer salarii mai mari provocand diverse greve,cand de elevii care nu mai au atractie pentru studiu,atunci in cadrul universitatilor participa cine poate la dezordine.
Eu , in calitate de student, al unei facultati aflate in aceeasi situatie, poate si mai proaste din punct de vedere oranizatoric, constat ca sistemul national de invatamant are nevoie de o schimbare radicala,unica,bine gandita care sa asigure continuitate si sporire a performantelor elevilor si studentilor nostri… Cei care se afla la conducere cat si opozitia trebuie sa opresca imediat acest experiment practicat de 20 de ani la fiecare mandat preluat, sau acest joc de orgolii, de schimbari si modificari ale legii invatamantului, prin instituirea unei comisii alacatuite din specialisti independenti si lipsiti de obligatii de partid, pe al caror solutii si constatari sa modifice legea, impunandu-le responsabilitatea directa. Asadar misiunea actualului ministru si celor care urmeaza, sa fie ddeoar aceea de punere in practica, de implementare a legii unice, de creare de fondurilor pentru dotarea cu mijloace pedagogice noi, moderne, reparatii, de micsorare a cazurilor de coruptie si nu propunerilor legislative lipsite de sens si ineficiente…ect…Intr-un final de inceput,am ajuns la concluzia ca statul nostru continua a fi un penar cu creioane neascutite.
Pana actualii conducatori se vor trezi, noi studentii trebuie sa ne tinem de carte si sa ne impunem punctul de vedere, sa invatam chiar daca profesorii nu se dedica in a ne preda, iar locuri de munca nu se prevad in viitorul apropiat. Despre aceasta voi incerca sa scriu in articolele viitoare care vor avea ca tema invatamantul.

Autor: Radu Cupcea