Osanditi la nemurire - Majadahonda Orheiana

Pleoapa trecutului tresare, ascunzandu-si lacrima si nu lasa uitarea sa se cearna peste ceea ce a ramas in istoria romanilor din Basarabia - blestematul an 1940 - 1941.  Asa-zisa „eliberare sovietica” incepuse cu jafuri, distrugeri, pradarea pravaliilor, spargerea beciurilor, dezordini si incaierari sangeroase. Apoi Puterea Rosie a procedat la arderea cartilor sfinte, inchiderea si pangarirea bisericilor. „Corbii negri” - dubele bolsevicilor - erau incarcate cu romani, care urmau a fi deportati in Siberii de ghiata. Elementele sovine organizau mitinguri pazite de soldati. Cu toate acestea flacara romanismului in Basarabia nu s-a stins niciodata. La rasaritul strabunei Moldove au ramas tineri cu credinta in Dumnezeu si dragostea de Neam. Din randurile lor faceau parte tinerii patrioti din Orhei, oras situat pe malul raului Raut in centrul Basarabiei, de unde, spun vechile hrisoave, Stefan cel Mare recruta ostenii sai cei mai viteji - arcasii orheieni. In inima acelor tinere vlastare romanesti, elevi ai Liceului „Vasile Lupu”, s-a aprins lumina demnitatii nationale, care i-a adunat in ceea ce NKVD-istii numeau „organizatia ilegala antisovietica a tineretului studios Majadahonda” din judetul Orhei (Dosar penal nr. 2233 vol.V p. 1442), scopul propus sa-l realizeze era neadmiterea pangarirei Basarabiei de catre urgia comunista si Unirea cu Patria Mama.  In prima duminca a lunii octombrie din 1940, in padurea de la marginea Orheiului a avut loc una din cele mai importante adunari ale ilegalistilor, la care au participat si fostele eleve ale liceului de fete „Doamna Maria”, majoritatea elevilor devenind deja elevi ai Scolii Pedagogice din Orhei. La intrunirea tinerii luptatori au ales denumirea organizatiei - Majadahonda, conducatorul - in persoana lui Anatol Guma, adjunct a devenit fratele acestuia Victor Guma, a fost ales un consiliu coordonator, precum si redactorul ziarului acestei organizatii - „Cu fruntea-n sus!” - Gheorghe Martanov. S-au format patru echipe active (echipe de soc), trei de baieti si una de fete. Membrii ai „Majadahondei” au devenit si doi profesori Dumitru Munteanu si Maria Majaru. In fata unui tricolor, steag care apartinuse liceului si fusese ascuns de unul dintre elevi, a fost depus solemn juramantul. Rand pe rand baietii si fetele se apropiau, ingenuncheau in fata drapelului si sarutandu-i panza isi puneau semnatura. Actiunile intreprinse de tinerii elevi erau menite sa dea in vileag crimele comuniste, sa dea sperante oamenilor si sa aminteasca noilor autoritati cine sunt cu adevarat stapanii acestor meleaguri. In oras au inceput sa apara inscriptii si proclamatii pe ziduri: „Nu credeti ocupantilor bolsevici!”, „Carati-va acasa barbarilor!”, „Moarte ocupantilor stalinisti!”.  In preajma Craciunului la propunerea lui Anatol Guma se hotaraste arborarea pe o serie de cladiri orheiene a stindardului tricolor in locul carpei comuniste. Elevii s-au constituit in trei grupe de actiuni si una de rezerva. Prima grupa urma sa arboreze tricolorul pe cladirea NKVD-ului, a doua - pe cladirea Comitetului de Partid Bolsevic (fosta Prefectura), iar a treia - pe fosta cladire a Primariei. In dimineata Craciunului oamenilor nu le venea sa creada - deaspura Orheiului s-a inaltat triumfator Tricolorul care vestea paganilor ca lupta continua iar Romania va fi iarasi Mare. Autoritatile nu au reusit sa dea de urma faptasilor, dar au purces la un groaznic val de arestari, totusi pe strazile orasului, chiar si in cele mai indeprtate sate ale judetului apareau foile volante ale „Majadohondei”. Autoritatile comuniste au fost puse in alerta, seful sectiei judetene de securitate Gavril Goldenberg a inceput vanatoarea „elementelor rebele antisovietice”.  Dupa ce ajunse in posesia informatiilor furnizate de cativa turnatori G. Goldenberg a semnat dispozitia nr.10 de arestare a lui Anatol Guma, conducatorul miscarii. La interogatoriu bravul roman declara: „Lupt impotriva regimului de ocupatie, care ne-a furat libertatea, din convingere si am un scop bine determinat - reintregirea cu Tara Mama, descreditarea regimului stabilit in Basarabia (...) aceasta o spun si o voi spune oricui, fiindca aceasta este convingerea mea ferma, sunt tanar si iubesc viata si libertatea. Oricine la 19 ani iubeste viata si lupta pentru ea” (Dosar penal nr. 2233 vol. III p. 793, 30.01.1941). In urmatoarele zile au mai fost arestati Vsevolod Ciobanu, Dumitru Avramoglo, Dumtru Stici, Vlad Alexeev, Grigore Mihu, Victor Brodetchii, Anatol Cotun s.a. Cei prinsi au fost inchisi in inchisoarea din Orhei. Autoritatile au anuntat ca „organizatia nationalista contrarevolutionara, terorista” a tineretului studios din Orhei a fost descoperita si lichidata. Au urmat anchete, interogatorii, schingiuiri, batai, chinuri... Cativa dintre tineri au fost transferati la penetenciarul din Chisinau. La 14 iunie 1941 li s-au adus oficial la cunostinta acuzatiile si data procesului. Cu acest prilej fiind adunati in aceeasi celula s-au reintalnit. Acel moment i-a intarit si unit si mai tare caci din piepturile lor a izbucnit cantecul Echipei Mortii:

„E jale multa in Tara Caci strainul e stapan Cersetor la el in Tara Plange bietul Roman. De aceea azi in lupta Noi pornit-am sa scapam Patria de toti barbarii Tara noastra s-aparam. Dreptatea iar s-o intronam Romani liberi vrem sa fim Aruncati in toiul luptei Ori invingem ori murim.”  In noaptea de 23 spre 24 iunie 1941, cand trupele romane si cele germane deja trecuse Prutul, eliberand teritorii romanesti orheienii erau judecati de Tribunalul districtului militar Odessa, aflat special pentru aceasta in deplasare in Chisinau. Astfel Anatol Guma, Eprov V., Mihu Gr., Bodetchii V., Cotun A., Dobanda D., Cozma O. si Grajdieanu M. au fost condamnati pentru „organizarea si savarsirea crimelor impotriva regimului sovietic” la pedeapsa capitala prin impuscare. Executia s-a petrecut imediat dupa proces. Au fost ucisi pentru credinta lor romaneasca si au murit cu moarte de martir. Ceilalti au fost condamnati la pedeapsa la privatiunea de libertate intre 10 si 25 de ani. Au fost incarcati in trenuri marfare care i-au dus in pustiurile albe ale Siberiei... Tinerii ramasi in inchisoarea din Orhei au fost arsi de vii, penetenciarul fiind incendiat de trupele Armatei Rosii aflate in agonia retragerii. Abia dupa sosirea ostasilor romani in oras, au fost scoase de sub ruine cadavrele martirilor „Majadahondei”. Unul dintre ilegalistii orheieni, scapat cu viata ca prin minune din urgiile gulagurilor sovietice, Oleg Frunza, e stabilit azi in Romania in orasul Bacau. Acest fragment de istorie a fost scris cu sangele basarabenilor care au cazut aparand cauza romanismului basarabean. Istoria i-a osandit la nemurire caci fapta lor nu va fi uitata niciodata! Lista incompleta a membrilor organizatiei „MAJADAHONDA” din orasul ORHEI (1940-1941)  Guma Anatol Guma Victor Martanov Gheorghe Bodetchii Victor Eprov Vichentie Mihu Grigore Sarbu Constantin Bogus Pavel Cotun Anatol Dobanda Dumitru Cozma Onisim Grajdianu Mihai Brasoveanu Eugen Bacalu Ion   Duca Anatol Dumitrescu Valerian Bivol Vichente Saptefrati Cuprian  Ciobanu Vsevolod Stici Dumitru Alexeev Vladimir Drugus Mihai Barcaru Grigore Timov Ilie Majaru Maria Vascan Eleonora Vascan Margareta  Jovmir Tamara Martanov Larisa Stoianov Rita Frunza Oleg Asvitz Veaceslav Avramoglo Dumitru Tilea Arcadie Buiuc Serghei Croitoru Gheorghe  Blanaru Iacob Chirlov Iacob Curitchii Petru  Budeanu Leonid Gudima Vlad   Crucinschii Petru   Mihalache Iurie   Danga Boris   Dodon Vlad   Prichici Constantin   Holban Elena   Creciun Eudochia   Cuculescu Nicolae   Sandu Ana   Dumitrescu Valerian   Guma Vladimir   Munteanu Dumitru   s.a.

preluare dupa cartea "Osanditi la nemurire" de Petru Bunacalea si Andrei Calcea, concernul "Presa", Chisinau 1999