În seara zilei
de 27 martie 2013, la Paris a avut loc Conferința științifică „Rolul Franței în
realizarea și recunoașterea internațională a Unirii Basarabiei cu România la
1918”. Evenimentul a fost organizat de 4 asociații ale diasporei românilor de
pe ambele maluri ale Prutului : Asociația Connexions Moldavie, Asociația
Doctorilor și Doctoranzilor Basarabeni din Franța, Asociația Toți Români și
Asociația Clubul Liberal Franța.
Invitatul de
onoare al Conferinței a fost dl Octavian ȚÎCU – doctor în istorie,
conferențiar, specialist în chestiunea Basarabiei, actualmente – Ministru al
Tineretului și Sportului din Republica Moldova. În alocuțiunea sa, dl Octavian ȚÎCU
a prezentat o scurtă incursiune istorică în problematica legată de Basarabia,
de la momentul ruperii sale din trupul Moldovei (1812) pînă în zilele noastre.
În viziunea domniei sale, începînd cu sfîrșitul secolului al XVIII-lea, Moldova
a fost un teritoriu în care s-au fondat și au concurat mai multe modele de
construcții identitare. O analiză documentată a acestor construcții identitare
este singura în măsură să explice evoluțiile ulterioare din acest spațiu, în
contextul mutărilor de ordin geo-politic din întreaga regiune și din întreaga
Europă. Referitor la Unirea Basarabiei de la 27 martie 1918, remarcabil este
faptul că acest eveniment s-a produs într-un context extrem de nefavorabil
pentru România, atunci cînd mai mult de 2/3 din teritoriul țării se afla sub
ocupația trupelor germane și cînd bandele dezorganizate și anarhiste ale
armatei țariste amenințau stabilitatea politică a statului. Totuși, în pofida
unor oscilări de moment, clasa politică din Basarabia a știut să facă alegerea
corectă, și să voteze Actul Unirii – fapt care s-a bucurat de întreaga
susținere a clasei politice din Regatul României. Trasînd o paralelă între
momentele istorice 1918 și 1991, dl Octavian ȚÎCU a remarcat faptul că acum 22
de ani, voința de reîntregire firească a fost mult mai puternică în stînga
Prutului decît în România, și că doar ezitarea politicienilor ajunși la putere
în urma Revoluției Române de la 1989 a împiedicat reproducerea unui proces
similar cu cel din 1918. Referindu-se la recunoașterea internațională a Unirii,
dl conferențiar a subliniat rolul important jucat de Franța, care urmărea la
acea perioadă un scop bine definit: formarea unui „cordon sanitar” constituit din
state naționale puternice, în apropierea granițelor Rusiei sovietice.
Recunoașterea internațională a Unirii de la 1918 a fost apogeul diplomației
românești, iar sprijinul Franței a avut un rol de primă importanță în punerea
în practică a clauzei privind reîntregirea României – clauză introdusă expres
în sistemul de la Versailles.
În a doua
parte a Conferinței, publicul a avut ocazia să adreseze invitatului de la Chișinău
o serie de întrebări. Dezbaterile s-au axat pe problematica relațiilor actuale
între cele două state românești, pe parcursul de integrare europeană al
Republicii Moldova, și pe necesitatea adoptării unei abordări responsabile,
demitizate a istoriei, întru realizarea cît mai grabnică a aspirațiilor
pro-europene a poporului nostru.
Organizatorii Conferinței: Violeta GRIȚCAN,
Dorin DUȘCIAC, Mihai DOBRIN
Paris, 27 martie 2013
0 commentaires:
Trimiteți un comentariu