Cristian Tudor Popescu s-a născut la
data de 1 octombrie 1956 în orașul București. A absolvit în anul 1981
Facultatea de Automatizări și Calculatoare din București, obținând
diploma de inginer.
Numele său real este Cristian Popescu,
însă și-a adăugat prenumele tatălui, Tudor, datorită unei înțelegeri cu
poetul Cristian Popescu care presupunea ca primul dintre cei doi care va
publica un text să își păstreze numele, iar celălalt să facă o schimbare
care să îi deosebească.
Din anul 1991 este angajat al
cotidianului Adevărul, ca redactor șef adjunct (1991-1996) și apoi ca
redactor șef (1996-2005). De asemenea, a fost redactor-șef al
săptămânalului Adevărul literar și artistic (1996-2000). În anul 2005,
demisionează de la cotidianul Adevărul alături de alți 81 de jurnaliști
și împreună cu Mircea Dinescu fondează ziarul Gândul.
A avut numeroase apariții în mass-media,
îndeosebi în cadrul unor incitante talk-show-uri, fiind invitat
permanent la emisiunile televizate Cap și Pajură (social-politic),
împreună cu Emil Hurezeanu și CineTe Prinde (în calitate de
cinefil).
În martie 2003, după decesului lui
Dumitru Tinu, este ales ca președinte al Clubului Român de Presă,
demisionând din această funcție în noiembrie 2006, pe motiv că
„ziariștii au devenit, în prea mare măsură, niște mercenari”. În
februarie 2007, Cristian Tudor Popescu, a candidat la aceași funcție
pentru încă un an și a fost votat cu 113 voturi pentru, 16 împotriva și
8 abțineri.
La data de 12 ianuarie 2008, Cristian
Tudor Popescu a demisionat din funcția de director al cotidianului
„Gândul”, însă a rămas editorialist al publicației.
Cristian Tudor Popescu este filmolog,
doctor în cinematografie al Universității Naționale de Artă Teatrală și
Cinematografică I.L. Caragiale, unde susține un curs de Tehnici de
Manipulare și Propagandă în Cinematografie și Televiziune.
Biografia neromantata: cea de fapt
REALA
Popescu Cristian, născut la 1 octombrie 1956, în Bucureşti, fiul lui Tudor şi Victoria, inginer, divorţat (pentru a patra oară), domiciliat în str. Feroviarilor nr. 52, Bucureşti.
Când a venit la “Adevărul”, în ianuarie
1990, mult timp după ce zgâlţâiala din decembrie se terminase, Popescu
Cristian a dormit nopţi la rând pe câteva mese de la secţia “scrisori”,
aflată la mezanin. La vreo săptămână, binefăcătorul său (pe care avea
să-l trădeze în scurt timp), Darie Novăceanu, director al ziarului
“Adevărul”, a făcut uz de influenţa lui la Petre Roman şi la primarul
abia numit al Bucureştiului, spre a-i da lui Popescu un apartament în
cartierul “Aviaţiei”.
Liniştit dinspre partea casei, Popescu
şi-a luat un pseudonim, Cristian Tudor Popescu (CTP), şi a început să
scrie la comanda lui Darie, în funcţie de interesele FSN-ului şi ale lui
Petre Roman. Dar de ce nu avea casă? Simplu. Fiindcă fusese dat afară şi
din locuinţă şi de la serviciu de către foştii săi colegi la Revoluţie
din cauza comportamentului abuziv pe care şi-l permitea în calitate de
“nepot” al lui Iulian Vlad, şeful Securităţii ceauşiste. Iar pseudonimul
şi l-a luat spre a nu fi recunoscut de ei.
Popescu Cristian, pe numele său real, a
lucrat la Întreprinderea de Prospecţiuni şi Foraje “Geofizica”, unitate
controlată strict de Securitate, personal de Iulian Vlad, cu sediul în
str. Caransebeş nr. 1 (aproape de Piaţa Chibrit) şi cu punctul de lucru
unde era angajat Popescu în str. Coralilor nr. 4 (în Dămăroaia).
Revoluţia l-a prins lucrând în directa subordonare a lui Adrian Vlad –
fiul lui Iulian Vlad – care era directorul Centrului de Calcul Seismic
de la “Geofizica”. De altfel, o vreme, CTP l-a angajat şi pe Adrian Vlad
la “Adevărul”.
Darie Novăceanu şi-a făcut din Popescu
omul bun la toate, punându-l să semneze toate mizeriile pe care el, în
calitate de director, nu şi le permitea (în favoarea mineriadelor,
împotriva lui Coposu etc.). Pe de altă parte, Novăceanu a încercat să-şi
treacă “Adevărul” pe numele lui printr-o privatizare frauduloasă,
luându-l tovarăş la parte pe, aţi ghicit, C.T. Popescu. Numai că
redacţia a prins de veste şi l-a dat afară pe Darie Novăceanu. Popescu a
rămas, şi încă pe funcţie, pentru că avea în această mârşăvie nedusă la
capăt un mare merit: el l-a trădat pe Darie Novăceanu, în timpul
şedinţei de “demascare” fulminantă.
CTP a rămas liniştit în redacţie ca
redactor-şef adjunct, cu un salariu bunicel, dar nu prea mare până în
ianuarie 1996. Atunci, după demisia altui adjunct, Dumitru Tinu s-a
autonumit director, iar pe CTP l-a făcut redactor-şef, primul său
sfetnic. Din acel moment, cei doi au început marile lor afaceri
necinstite, avându-l ca mentor şi susţinător pe Fahti Taher. Arabul i-a
ajutat pe cei doi să-şi facă vile la Breaza, iar pe Tinu să-şi
construiască mai multe vile şi în
Bucureşti.
Bucureşti.
C.T. Popescu şi-a făcut şi un credit
preferenţial la BCR, ilegal, pe care în scurt timp a fost nevoit să-l
returneze înainte de termen, fiindcă povestea răsuflase în presă. Tot
atunci şi-a vândut şi vila de la Breaza. Tunul vieţii, Popescu l-a dat
tot pe mâna lui Taher, în decembrie 2002, când arabul i-a dat bani lui
Tinu, 1,5 milioane de dolari (prin intermediul lui Hrebenciuc), ca să
cumpere acţiunile ziarului “Adevărul” de la ceilalţi colegi ai lui şi să
le strângă într-o singură mână – pe moment a lui Tinu. Toţi redactorii
şi foştii redactori ai lui Tinu au fost păcăliţi cu câte un dolar, doi
pe acţiune (în total 720.000 de acţiuni), dar lui CTP, Tinu i-a dat
625.000 de dolari! De ce? Fiindcă CTP a fost cel care i-a îndemnat pe
ceilalţi să vândă, nespunând însă ce sumă fabuloasă a luat
el!
La scurt timp, în ianuarie 2003, Dumitru
Tinu a murit în împrejurările deja cunoscute. C.T. Popescu a influenţat
ancheta cât a putut, spre a se ajunge la concluzia unui accident. Şi tot
el, se spune, a avut acces la seiful în care Tinu îşi ţinea dolarii
necheltuiţi pe acţiuni, de la Taher. Imediat a preluat funcţiile lui
Tinu de preşedinte CRP şi de director la “Adevărul”, fixându-şi un
salariu de 10.000 de euro. Împreună cu Anna Maria Tinu l-a scos de la
moştenire pe fiul natural al celui ce-l făcuse “om”, Andrei
Iucinu-Tinu.
Între timp, s-a pus pe făcut alţi bani,
înşelând Fiscul şi pe propriii colegi, prin organizarea unor simpozioane
cu diverse ministere de către “Adevărul” şi firmele lui căpuşă
Tipo-Media şi Media Soft, care încasau toţi banii. Firmele aveau doar
câte o cameră în spaţiul ziarului “Adevărul” la Casa Presei şi câţiva
salariaţi, dar profitul lor era mai mare ca al ziarului. Popescu nu lua
banii direct, ci prin câţiva interpuşi, în special pe numele amantei
sale, Serinela Spătărelu, care încasa sute de mii de euro pe an, numai
prin această învârteală. În plus, gaşca lui CTP iniţia mari tunuri de
presă şi punea la cale şantaje de sute de mii de euro, aşa cum susţine
bunăoară omul de afaceri Ioan Niculae (Tutunul Românesc).
În anul 2004, Anna Maria Tinu nu a mai
suportat aceste hoţii şi l-a scos din funcţia de preşedinte al C.A. al
ziarului “Adevărul”, astfel că Popescu, împreună cu ciracii săi, a
înfiinţat ziarul “Gândul”, încercând să distrugă “Adevărul” – fără
scupule, călcând pe cadavre – aşa cum procedase şi în cazul lui Darie
Novăceanu sau în cazul fiului natural al lui Dumitru Tinu. La
înfiinţarea noului cotidian, el a acoperit 35 la sută din capital,
susţinând că banii îi are din acţiunile vândute lui Dumitru Tinu la
“Adevărul” (suma de 650.000 de dolari, cum a declarat amanta oficială a
lui Tinu, Emilia Iucinu).
Între timp, C.T. Popescu îşi cumpărase
şi vila din Domenii, din strada Feroviarilor, ceea ce ar face
interesantă o declaraţie de avere din partea lui.
După un an de zile, “Gândul” lui Popescu
a dat semne de faliment (20.000 de exemplare, nici jumătate vândute) şi,
în disperare de cauză, l-a vândut lui Sârbu, mai exact firmei
americano-evreieşti care deţine grupul “Pro”. Apoi, principalul lui
asociat, Mircea Dinescu, s-a retras din afacere, scriind un pamflet
despre arghirofilia lui C.T. Popescu. Mulţi bani, gurul Popescu a luat
de la Patriciu, căruia i-a făcut mari servicii blocând anchetele
împotriva lui, ca şi de la S. O. Vântu, apărând frecvent la posturile
acestuia. Cu un prilej când Popescu s-a dezis de Vântu, acesta a
comentat sec: “mare om, mare caracter”. Într-adevăr!
Şeful gazetarilor din România, cel ce a
rămas preşedintele CRP, după ce s-a răzgândit, urmând modele mai
celebre, are o avere de invidiat, în ciuda sărăciei ostentative pe care
o afişează. Acum este în topul gazetarilor pricopsiţi, cot la cot cu
alte “caractere” de “calibrul” lui. Rămâne de văzut cu ce se va alege.
Şi nu doar în privinţa averii.
In parte mai auzisem de caracterul lui.
Ba, mi s-au si confirmat in timpul cand mai colaboram profesional
cu ziarul Adevarul. Nu vreau sa spun mai multe. Sa mai adaug la toate
acestea inca si inca alte “frumoase” pareri si fapte despre profilul
moral al lui si gastii de care se inconjurase. Chiriac a dat dovada
caracterului , dar si averii facute din presa…Folosirea ei ca mijloc de
santaj pentru as putea lua spaga prin firma sa, contracte cu statul. In
speta, STS. Hai ca imi este scarba sa mai zic ceva. Habar nu aveti insa
cat de multe mizerii au facut. Scopul: BANII. Cati mai multi. Pentru ei.
Neamul lor. Amintiti-va de ce spunea Puzdrea prin ’96-2000. La ce santaj
a fost supus pentru, oficial, contructia unui complex comercial langa
Casa Presi Libere, cica fara autorizatie si pe o conducta de alimentare
cu apa. Degeaba dovezi. Acte prezentate. “Justitiarii” isi
doreau sumele prin conturi. Stiau ca are banii. Si….”Cerseau” si ei o
buna parte. Legal. Prin firmele lor de publicitate care capusau ziarul
Adevarul. El. Ursu. Chiriac.Lelia Munteanu. Atacuri ce s-au
domolit numai cand acesta a dat o parte din bani, pentru…reclama, si s-a
facut, evident ales fiind, deputat, parca, PSD.
Ce sa mai zic. Anticomunisti ferventi ce
au urat comunismul pentru ca nu puteau sa fure cat doreau ei, ca nu erau
nimic mai mult decat pregatirea lor profesionala, de multe ori precara,
dar care le dadeau dreptul sa fie om al muncii care traia din ce
era in stare sa produca. Nu dau cu piatra, dar …prea multa emfaza,
rautate si mizierie pentru un singur om “ce nu vede, nu aude si nu
vorbeste” cand unul din gasca lui fura.
In rest sa auzim de
bine,
Un scarbit de etica vremurilor in care
traim, de amestecul culorilor sa fie acum portocaliu ce incepe sa dea
spre verde crezand, si poate au dreptate, in prostia poporului Roman De
cei ce fac “reforma” in tara noastra si vor acum, dupa ce au murdarit-o
cu fecalele gandirii lor, s-o ecologizeze prin verdele naturii, prin
“soarele ce rasare” le aparitia celei ce “iubeste B-ul”, de unde trebuie
sa mergem “sa luam lumina”… Blasfemie. Este numele lor. Prezenta in
fruntea tarii.
Unde esti Doamne? Nu mai astepta, in
buna Ta credinta, pentru a se indrepta. Sunt irecuperabili. Traind in
cardasie cu satana. Du-i … si da-ne de sarbatori, izbavirea
noastra de cel rau!
Pace si Lumina!
0 commentaires:
Trimiteți un comentariu