Doua numere National Geographic de peste 120 de pagini,
pline de fotografii preponderent alb-negru, publicitate la vechi masini
Plymouth, frigidere General Electric sau predecesorii “conversilor”, Keds, au
ca main story Romania.
O Romanie cu Basarabia lipita de “patria muma”, o Romanie
pitoreasca plina de folclor si oameni ospitalieri dar si de nelipsitii tigani
mai mult sau mai putin nomazi ce erau deja pripasiti pe meleagurile natale. Se
pare ca in acea perioada National Geographic scria articole mult mai ample
decat in prezent, cu (si) mai multe fotografii, acoperind atat partile
importante din istoria unui popor cat si geografia sa, observatii la nivel
personal dar si obiectiv despre oameni, cladiri si obiceiuri.
In 1934, o
echipa National Geographic incearca sa ajunga, intr-o masina ce acum este
considerata in mod clar “de epoca”, in orasul Sibiu. Era dimineata,
praful de sub roti se ridica inalt in timp ce, alene, taranii romani isi manau
vitele la pascut. Nu a durat insa mult pana cand masina temerarilor americani
s-a impotmolit intr-una din gropile ce inca ne fac faimosi in Europa si in
prezent.
Chiar si cu ajutorul mai multor trecatori nu au putut
despotmoli masina asa ca au trebuit sa inopteze in ea, sub ochii curiosi ai
trecatorilor si ai cainilor ce nu pareau prea incantati de prezenta straina. A
doua zi insa, cu ajutorul unei duzini de oameni si a unei pereche de cai, au
reusit sa scoata autovehiculul din sant si sa porneasca la drum, nu inainte de
a fi “omeniti” de romani cu cateva felii de paine si miere, “mana cereasca”
pentru ei.
Asa incepe articolul de peste 50 de pagini dedicat Romaniei,
in anul 1934. Un inceput care, probabil, s-ar potrivi si in prezent, daca ai
incerca sa treci prin anumite catune pierdute de lume, de printre dealuri, unde
strazile nu au auzit de pavaj si unde taranul roman inca mana caruta cu boi pe
poteci de padure.
Echipa National Geographic avea sa petreaca mai multe luni
in Romania, pentru a observa cat mai multe lucruri relevante despre tara.
Autorii articolului remarca inca din prima pagina
influentele culturale ale tuturor cotropitorilor ce au invadat, cu sau fara
succes, tara noastra de-a lungul secolelor – romanii, hunii, tatarii, turcii –
toti si-au lasat marca asupra poporului.
Bucurestiul acelor vremuri era parca rupt complet de restul
tarii, remarca autorii articolului. “Desi Paris poate reprezenta Franta,
Bucurestiul nu prea se potriveste cu restul Romaniei. Aceasta capitala nu are aproape nimic in comun
cu restul tarii. Este un oras vesel, cosmopolit, deseori numit «Micul
Paris» din Balcani”. Arcul de Triumf era deja inaltat, construit cu ocazia
incoronarii Regelui Ferdinand si a Reginei Maria.
“Strazile
orasului sunt aglomerate cu femei frumoase si imbracate cu gust, ofiterii de
politie stralucesc in uniformele lor iar strainii contrasteaza uneori cu
tiganii jerpeliti si taranii romani imbracati in portul lor traditional.
Restaurantele si cafenelele, aproape tot timpul pline, rasuna pana in strada de
dialoguri politice si barfe”, noteaza National Geographic 1934.
La fel ca
schimbarea garzii din Paris, care are loc si in prezent, aveau loc si in
Bucurestiul acelei vremi parade militare regale, deschiderea Parlamentului de
catre rege si o defilare demna de orice basm de Petre Ispirescu – caleasca
regala, cu sase cai albi, strabateau strazile orasului sub privirile uimite ale
trecatorilor.
“Iarna ni
s-a parut amuzant sa inchiriem o sanie cu zurgalai manata de cai si condusa de
un birjar cu o caciula mare de blana si mantie de catifea. Inca mai sunt cativa
birjari ce traiesc in Bucuresti si care se numesc Scopiti, acum aproape pe cale
de disparitie. Barbatilor li se permite sa se casatoreasca dar la nasterea
primului lor copil, acesta este sterilizat”.
In acele
vremuri George Enescu incanta inca Romania cu rapsodiile sale (el a decedat in
1955 – n.r.) si era asteptat “cu casa inchisa” si la Bucuresti. Per total,
muzica buna strabatea strazile Capitalei tarii. “Am ascultat un dans fascinant
al tiganilor, compus de un muzician roman foarte popular si care poate rivaliza
cu oricare din lume. Il cheama Enescu, compozitor si violonist ce este asteptat
in multe orase din Europa si America, dar nu cu mai multa iubire decat in tara
natala. El ii incanta pe bucuresteni cu concertele sale in fiecare an”, noteaza
National Geographic.
Pe malul
Dambovitei se intindea in perioada interbelica o piata mare unde comerciantii,
ambulanti sau ce inchiriau magazine, insurau marfurile. Pentru ca multi nu
stiau sa citeasca, multe magazine aveau atarnate placi cu produsele ce puteau
fi gasite si cumparate inauntru.
In jurul
Bucurestiului, terenurile semanau cu cele din Kansas, de unde venea echipa
National Geographic. Romania era una dintre putinele tari din Europa unde
taranii purtau in mod curent haine populare. “Taranii romani sunt intotdeauna
extrem de placuti. Tot timpul politicosi, veseli, muncesc mult desi deseori
ineficient. Muncesc mult in padure si pe campii, pe ogoare, dar intr-o maniera
primitiva, folosind uneltele stramosilor lor”, noteaza National Geographic,
editia SUA din 1934.
“In Predeal, unde am stat la o mica vila, am fost
impresionati de modul de a spala al romanilor. Aruncau hainele intr-un cazan mare unde duceau apa
aproape de clocot apoi le scoteau si le frecau de lemne speciale. Desi foarte
rudimentar, hainele au iesit cum nu se poate de albe si curate. Apoi, cu un
fier incalzit cu carbuni, le-au calcat si au iesit mai bine chiar decat cu
aparatele electrice de care gospodinele din America sunt atat de dependente”.
Din punct de
vedere politic, dupa Primul Razboi Mondial, Romania a ales precum majoritatea
tarilor din regiunea “partea de Est”.
Marii
proprietari au fost expropriati si hectare intregi au fost date taranilor pe
bani putini. Rezultatul a fost ca acestora din urma le-a fost data mai multa
putere ca niciodata. Marilor proprietari le-au fost oferite obligatiuni in
schimbul terenurilor insa dupa 1926 moneda nationala s-a depreciat puternic asa
ca acestea nu mai valorau aproape nimic la acea data.
Taberele de
tigani
In acele vremuri, tiganii inaltau multe tabere in Delta
Dunarii. “De departe, tiganii pot parea un popor nomad romantic, placut. De
aproape insa, cand ii vezi mizerabili si imbracati in carpe rupte, realizezi
cat de departe este realitatea de mistic. Insa muzica lor este minunata. La
aproape orice colt de strada poti intalni cate unul care este gata sa iti cante
melodii din vioara pentru cativa lei”.
“Iarna
mi-era mila de copiii tigani care, pe jumatate goi, cerseau la un colt de
strada. M-am lecuit insa repede dupa ce i-am vazut pe doi dintre ei razand
fericiti si zdranganind buzunarele pline de bani”. Unele lucruri, se pare, nu
se schimba nici cu trecerea deceniilor.
Constanta,
cel mai mare port al tarii, pastra inca urme ale ocupatiei turce, mai ales in
hainele unora dintre muncitorii de acolo. “Romania este una dintre tarile cu
cea mai ridicata productie de petrol din lume, fiind intrecuta in 1932 doar de
SUA, Uniunea Sovietica si Venezuela. Mii de barili de petrol sunt incarcati si
trimisi spre export din Constanta, Galati si Braila”, nota National Geographic.
Din pacate, in 1934. Principalele piete de desfacere pentru petrol erau Turcia,
Egipt, porturile Mediteraneene dar si din Europa de Vest. Din Constanta se
livrau si cantitai mari de grane.
Inainte de
cel de-al Doilea Razboi Mondial, Balcic facea parte, de asemenea, din Romania.
Acolo Regina Maria “a construit un superb palat de vara ale carei gradini sunt
minunea coastei de est. Ne-a placut si Eforia, o statiune relativ primitiva dar
unde am putut face baie in Marea Neagra, uitandu-ne la infinit la culorile in
schimbare ale apei”.
La Valcov,
autorii National Geographic au fost incantati sa descopere “un pamant mai
rusesc decat in Rusia”.
“Valcov este
ca o mica Venetie, canale de apa strabatand orasul pe toata lungimea lui.
Pescarii pleaca la rasarit si se intorc la apus cu barcile pline de pesti. Pe
sezon sunt prinse circa 18.000 de kilograme de peste, dintre care circa 5.000
kg sunt sturioni care ofera caviar, valoros. La New York, pretul pentru micile
oua negre este foarte ridicat. Acesta era locul cel mai bogat in caviar din
Rusia pana cand Basarabia a devenit parte componenta din Romania in 1918”,
subliniaza autorii articolului.
Transilvania interbelica
“Odata ce am intrat in cateva orase din Transilvania,
diferentele au devenit clare deoarece aceasta provincie, candva parte din
Ungaria, a decis sa devina parte din Romania dupa razboi. Se pot vedea costume
unguresti si saxone purtate de barbati inalti cu trasaturi maghiare. Deseori
arhitectura este diferita de restul Romaniei, casele avand o alura germanica.
Peste tot, semnele sunt in trei limbi – romana, germana si ungureste”.
Autorii articolului descriu, in cuvinte de lauda, Brasovul
si a sa “Biserica Neagra” plina de carpete turcesti rare, dar si Sibiul
(Hermannstadt) cu cladiri frumoase, muzee si biblioteci care atrag multi oameni
de cultura si Sighisoara, “adevarata bijuterie, fortareata medievala pastrata
aproape intacta de-a lungul timpului”.
“Ar fi un pacat sa mergi in Romania cu trenul. Daca mergi cu
automobilul, desi s-ar putea sa ai probleme cu strazile si indicatoarele, te
poti bucura de privelisti minunate si, de asemenea, de ospitalitatea oamenilor.
Deseori este bine sa mananci feluri traditionale, cum ar fi asa-zisele
«sarmale» cu «mamaliga». Aceasta din urma este considerata mancarea saracilor
in Romania”.
Mergand cu masina prin Transilvania, autorii National
Geographic au gasit reminiscente (intre timp disparute) ale tribului Turanian,
trib invaluit in mister. Se presupune ca acestia ar fi facut parte din armatele
cotropitorului Attila, ale carui hoarde se retrageau in est.”Casele acestora
sunt construite din busteni si portile din lemn aduc in mod clar aminte de
civilizatiile asiatice. Ne-a fost greu sa ne descurcam in aceasta zona pentru
ca multi nu vorbeau nici romana nici engleza”.
|
|
|
0 commentaires:
Trimiteți un comentariu