Lumea aceasta este plinã de eforturi în cãutarea originalitãtii cu orice prêt care sã aducã producãtorul respectiv spre topul afirmãrii în cunoscutul Guiness Book, de la cãtãrãtori pe zgârie nori, îngurgitatori în timp record de hamburgeri sau te miri de ce alte trãznãi, sã nu le spun scremeri, ce ar putea împinge spre nimbul originalitãtii.
Aflându-mã cu ceva treburi vara trecutã în orasul Cernãuti, Ucraina, am mai aflat un asemenea efort. Nu de naturã muscularã ci, aparent, cu glazurã de „profundã gândire intelectualã” cu alurã de a-i asigura protagonistului nu numai apoteoza dãruirii fizice personale, dar a celei de transformare de notiuni demult si solid închegate în cultura universalã si care nu zgâltâie mintea asezatã a nimãnui. Si, dupã câte îmi aminesc, este vorba de un oarecare domn Anatol Fetescu, agronom de profesie, numele însusi situându-se la antipodul antinomic al curajoasei si supraoriginalei actiuni interprinse. Anume, aceea de a schimba cu orice pret numele unei limbi statornicite de mileniile latinismului în crearea unor limbi europene, sau pur si simplu numai îmbogãtirea lor, chiar si, aparent paradoxal, al celor anglosaxone.
Cam tot ce functioneazã în vietuitoarele pãmântului, oricât s-ar fi schimbat ele prin evolutie, are la bazã miscarea electronilor si, mã refer la vietuitorul suprem, omul. Nãucit de împingerea excesivã spre originalitate am gândit sã apelez la minusculele particole care guverneazã nu numai efortul muscular, spre claritate miscarea muscularã, dar si transmiterea ei de la organul suprem, creerul, chiar si activitatea supremã, GÄNDIREA. Speriat cã ai mei au deraiat din parcursul lor, am apelat la deja banalul dar minunatul computer care, desi în permanentã evolutie, are cãile miscãrii digitale ale utililor electroni stabile. M-am dus pe Word care posedã, de multã vreme, utila optiune a folosirii tuturor limbilor pãmântului,de te miri de unde le-a scos, dupã controlul specialistilor incontesrabili în materie si dupã cât se vede deloc „originali sau supraoriginali”. Am gãsit acolo o „limbã moldoveneascã”, adãgatã recent pentru hatârul unor moldoveni din aceeasi republicã si se pare cu vederi deja depãsite, si apoi, în ordine alfabeticã, una românescã. Am scris un text si am si tradus un altul în „ambele limbi” si, spre o altã a mea nãucire, nu am gãsit absolut nici o diferentã, nici când am tradus dintr-o limbã în alta. Greu de crezut cã toti expertii lingvisti, internationali si nu mai putin rusi si ucranieni, care au lucrat la optiunea lingvisticã a minunatului computer s-au înselat si autoritatea lor mi-a permis sã mã „dezmeticesc”.
De altfel, numele oarecum antinomic al actiunii intreprinse de extravagantul initiator, Anatol Fetescu, provine de la substantivul deloc moldovenesc „fatã”, sau egal celui românesc si de la numele unui vin destul de apreciat, desfãcut si în Europa de vest si provenit dintr-un spatiu vecin si mult mai restrâns decât cel al expansiunii latinitãtii, desi o include.
Nasterea noii limbi si a etimologiei sale ar putea stimula grupul larg al studentilor multilingvisti în filologie al universitãtilor din Strasbourg sau de aiurea, normal împinsi de cercetare spre realizarea lor profesionalã, înspre alegerea unei teme originale de doctorat odatã ce le este oferitã pe tavã. Sunt convins de seriozitatea si acuratetea rezultatului cercetãrii lor. Si, în ultimã instantã, afoni în materie, ca si mine de altfel, ar putea consulta profesori a cãror notorietate este indiscutabilã si nu exhibitionistã, pentru o aducere la zi a culturii personale eventual depãsite de noutãtile unor cercetãri prea tintite, în plus, cu felicitãri pentru cea de a doua licentã, eventual încununatã de un doctorat, cea de filologie, obtinutã de profesionistul agronom. Cu atât mai mult cu cât deficiente ale unor realizãri economice, incluzând si cele de naturã agricolã, ale unor tãri estice cuprinzând si câteva aderate la Uniunea Europeanã, sunt discutate în termeni de îmbunãtãtire si de cooperare francã, cunoscute si de producãtorul si omul obisnuit.
Cu concluzia cã nu schimbarea numelui unei aceleiasi limbi aduce cãrtile în casã, ci cãrtile care vin în casã întãresc si îmbogãtesc chiar si aceeasi limbã ce nu are nimic de a face cu ambitiile unui om sau al unui grup, sau cu politica. Nu mai putin, plecând de la producãtorul si omul obisnuit, care sãtul de dogme filologice sã-si punã problema dacã rãdãcina etimologicã nu este de altã naturã decât cea filologicã si dacã ilustrul agronom a explodat în realizãri agricole înainte de a trece la a doua licentã.
Dan PORAICU, Strasbourg.
* Din jurnalul „Arcasul” septembrie 2010 www.arcasul.cv.ua
* Din date obtinute dupà publicare rezultà cà profesia domnului Fetescu este cea de cercetàtor în zootehnie si agriculturà.
1 commentaires:
Interesanta postare
Trimiteți un comentariu