Noi romanii,suntem un popor iubitor de Dumnezeu si foarte cucernic,plin de armonie si plin de largime,pentru ca suntem pe de o perte un popor latin,iar pe de alta parte un popor ortodox.Nu suntem superficiali in comunicare,nu-l luam pe celalalt foarte putin in serios,aceasta ne deosebeste putin de latini dar si foarte mult de slavi,care sunt mai putin lucizi,ascunsi in neclaritate.Unii insa dintre noi,din cauza asimilarii si preluarii sovietismului de la parinti,media si din carti dezinformatoare, inca se confruntam cu o grava problema de a-si stabili identitatea,limba,istoria,cultura….
Prieteni poate ca, si textul meu o sa-l confundati cu multe altele de acest gen si o sa-l ignorati ca pe multe altele, dar eu, am observat un lucru,unul pe care tot mai multi politicieni si simpli catateni il ignora ca fiind ceva obisnuit, anume pacatul limbii pe care il savarsim zi de zi.
Limbajul pestritat,repezit,grabit,taiat, amestecat al romanilor basarabeni e foarte daunator spiritului lor si a celor ce locuiesc acolo.Rusismele repetate intentionat, cu o intentie negandita uneori, face sa reanviem ceea, de ce vrem sa ne lepadam odata si pentru totdeauna,de ceea ce ne tine pe loc si nu ne-a permis niciodata sa ne urcam pe o treapta mai demna,si aceasta e:”sovietizarea”.Acest fenomen demonic a franat cetatenii dintre Prut si Nistru spre prosperitare si libertate.Pe cat pare de ridicol pe atat este de adevarat ca simplul grai prin intermediul caruia ne intelegem unul cu altul ne tine pe loc nu doar spiritual ci si economic,deoarece noi neexprimandune corect niciodata nu vom fi intelesi bine ce ne dorim cu adevarat si ce intentii avem.
Oameni ai omenirii intelegeti odata si pentru todeauna ca Romania de astazi pastreaza antipatia rusilor nu pentru rachetele lor mult amenintatoare sau pentru aerul imperialist de care dau dovada mai mereu deosebinduse de la caz la caz doar dupa obraznicie,ci pentru ca au retrait cat de cat istoria si nu pot sa uite ca dupa cedarea Basarabiei si Bucovinei, si ocuparea lor de catre trupele sovietice,multi romani din aceste tinuturi au cautat sa se refugieze in tara.Sate intregi si-au asumat riscul mortii si au incercat sa treca granita impusa de bolsevici,pentru a fi impreuna cu fratii de suflet si sange de dincolo de Prut.Asa s-a intamplat si in comuna Mahala.Peste trei sute de tineri tarani au fost impuscati de catre granicerii rusi in noaptea din 6 spre 7 februarie 1941,langa satul Lunca,in drumul spre frontiera.Au fost ingropati pe loc,iar cei care nu murisera inca au fost zdrobiti cu lopata si aruncati de vii in gropile comune de catre “prietenii”majoritatii populatiei Basarabiei slavii de rasarit, sovieticii, astazi poporul rus.
Pe mine unul ma doare enorm de mult cand incerc sa le explic multor colegi despre cine am fost noi,cine suntem si cine am putea fi daca ne-am asculta unul pe altul si ajuta sa iesim din pacat,fiindca minciuna este un pacat si rascolirea murdarelor expresii pe care le utilizau calaii rusi cand ne cotropeau neamul le repetam parca mandri, fara a ne gandi ca ne murdarim si blocam exprimarea. Un exemplu in care multi tineri, pretinsi intelectuali,prieteni care imi stau alaturi de multe ori isi regasesc expresiile care le mai exploateaza si incearca sa le incununeze cu limba romana e cel a lui Ion Moraru in “Pustiirea si Treptele infernului”care povesteste ca: “Se purta o lupta crancena de izgonire a sufletului nostru romanesc din Basarabia si inlocuirea lui cu un spirit strain neamului nostru.Cei care au supravetuit chinurilor de pe urma foametei si deportarilor trebuiau reeducati.In primul rand trebuiau scosi de la matca crestinatatii.Religia a fost scoasa din scoli.Bisericile se inchideau una dupa alta.Sufletele omenesti se devastau de cea mai mare comoara –dragostea-si ramaneau pustii.In locul sufletului crestin se infiripa un nou suflet:marxist-leninist,bazat pe lupta de clasa si ateismul agresiv.Incetul cu incetul isi croia calea noul tip de om :homo sovieticus.De cele mai multe ori,fara nici o pregatire militara,basarabenii erau folositi ca niste dobitoace fara aparare si erau trimisi pe linia intai”davai,davai”.Reuseau doar sa dea pe gat cate o suta de grame de spirt,pe nemancate,ca sa poata sriga cat mai tare “Za rodinu,za Stalina”(“Pentru patrie,pentru Stalin”)sau cand se instalau rusii dupa 1945 in satele noastre refuzau painea si sarea taranilor smeriti care spuneau ca-I lasata de Dumnezeu si primind drept raspuns :”zdarova, mujiki”painea o face omul si nu mai este nici un Dumnezeu.”Davai nalivaite”(“hai turnati”)sau”ladna”,”zaki”……..Acum s-a incerce cineva sa ma contrazica ca nu utilizeaza asemenea scarbe de cuvinte si expresii,daca da, sa stiti ca aceasta e o dovada ca nu ne respectam,nu ne iubim,nu ne sustinem,si inca nu ne dorim sa traim bine, ci preferam sa ramanem in continuare drogati de viciile lepadaturilor sovietice.Cetateni bravi si iubiti incercati ca drept exercitiu sau antrenament zilnic, sa scapati de cate un cuvant urat in fiecare saptamana, si o sa va convingeti ca o sa mearga.Fiindca de nu o veti face nu va va ajuta nici cinci facultati sa fiti intelesi si sa transmiteti mesajul inteligentei de care dispuneti si pentru care depuneti atata efort.Aici si acum prin acest mesaj poate mult prea cunoscut de domniile voastre,ma adresez nu celor care sunt produs viu al experimentului sovietic,ci tinerei si frumoasei generatii pe care o indemn sa citeasca poezia inegalabilului patriot,Grigore Vieru si ii mai rog sa nu se pretinda inteligenti atata timp cat nu pot sa-si exprime avutia intelectuala pe care o detin.
RUSINOSUL PROVERB
Grigore Vieru
Nu!Nu!Nu!Astfel
Trebuia sa strigam.
Dar nu am strigat.
Ne-am inecat
intr-un simplu proverb:
“Apele mari
inghit pe cele mici.”
Suntem un proverb-atat.
De ce ne-am mai plange,
de ce-am mai spera la izbanda,
motaind filozofic
in rusinosul proverb:
“Capul plecat sabia nu-l taie”.
Uite ca l-au taiat!

Autor: Radu Cupcea