Sunt plecata de acasa de mai mult de zece (!) ani si imi dau seama abia acum ca a fost un timp pentru a arunca pietrele si a risipi timpul, acu’ cred ca a venit momentul sa incep a stringe gindurile si a reveni la surse. Vreau sa incep cu un gest imposibil : sa incerc sa intru de doua ori in apele aceluiasi riu....Dar apa s-a scurs demult, pina si pietrele s-au miscat si ele ...Nu pierd insa speranta si vreau sa regasesc pe acei, datorita carora in parte am devenit cine sunt. Lansez, deci, un apel de unire si incercare de a reveni in timp: toti acei ce-si mai amintesc de Doamna Pallady de la Liceul din Calarasi, va rog sa-mi raspunde-ti!!!! Au fost aproape zece ani de munca, vise realizate si multe succese, cind mi se parea ca pot atinge, vorba povestii, cu mina luna si soarele cu picioarele....Si voi, fostii mei elevi, materia mea de munca si de experiment pedagogic, a-ti fost acei ce defapt a-ti pus piatra de temelie la invatamintul liceal in Moldova, caci am facut lucruri frumoase si prin multa munca si sudoare, am reusit sa impun noile continuturi si metode la nivel de tara, fiind unul din autorii subiectelor la examenul de bacaloreat la limba franceza in anii 1993-1998. Astept sa dati un semn de viata, voi, fostii mei elevi, ce cu siguranta m-ati depasit, acum sunteti si voi parinti, aveti cariere stralucite sau mai putin stralucite dar a-ti ramas OAMENI, la leaganul carora am stat si eu...
Imi caut prietenii
0 commentaires:
Trimiteți un comentariu